Saracul copil bogat

Intr-o discutie cu un prieten de familie, am auzit o intamplare, pe cat de reala, pe atat de bizara. M-a bulversat atat de tare, incat am zis: clar, e vina noastra pentru ca inca se intampla. Noi, si doar noi, suntem singurii responsabili pentru vremurile pe care le traim. Dar, hai sa n-o mai lungesc atat si sa va povestesc, de fapt, despre ce este vorba.

Tipul despre care va spuneam, a plecat cu familia in concediu. La unul din semafoarele de pe drum, apare la geamul soferului un pusti, in aparenta sarac, care chipurile cersea pentru ca nu avea de mancare. Cu o fata de milog si niste haine murdare si rupte, ii cere sa il ajute cu ceva marunt pentru a-si cumpara o paine. Soferul, milos pana la Dumnezeu, a dat sa-l ajute, dar, si-a dat seama ca de fapt, nu mai are maruntis. Se scotoceste in toate buzunarele, cauta peste tot in masina si...nimic. Ii explica in cele din urma ca nu are cum sa-l ajute pentru ca are doar bani mari la el si chiar ii arata cu parere de rau o bancnota de 100 lei. In secunda urmatoare, pustiul scoate din fundul buzunarului un teac de cateva sute si zeci de lei si il intreaba cam cat ar dori sa ii lase, pentru ca oricum, are sa ii dea si rest. Soferul a ramas de-a dreptul marcat. Ceea ce scosese copilul din buzunar, facea mai mult decat o luna de munca de-a lui.

Ei bine, cum spuneam, este doar vina noastra pentru ca s-a ajuns aici. Cu maruntisul fiecaruia, orice cersetor devine milionar peste noapte. Sunt de zeci de ori mai bogati decat noi si cu toate astea inca mai cersesc. Sunt maestri in degizare si stiu foarte bine cum sa faca sa arate in asemenea hal incat sa-ti provoace mila ca sa ii ajuti. Ei sunt oamenii datorita carora tu ai impresia ca ai devenit un om mai bun, dar de fapt devii un inselat. Nu am nimic impotriva sa ii ajutam, dar haideti sa le oferim o paine sau un covrig si atunci le putem plange cu adevarat de mila. Abia atunci putem spune ca am ajutat un om sarac.