Am un frate cu doi ani mai mare decat mine, care mi-a fost mereu mai mult ca un tata decat ca un frate, mereu protector si alaturi din toate punctele de vedere, inclusiv financiar. Pentru ca voiam sa ii intorc, macar un pic, grija si bunatatea pe care mi le-a aratat, m-am gandit ca ar fi frumos sa ii cumpar de ziua lui ceva mai substantial si ceva ce stiam ca isi doreste foarte mult: un laptop.
Am strans bani si cu vreo doua saptamani inainte de ziua lui, am inceput sa umblu prin magazinele de profil pentru a-i cumpara laptopul. Insa, evident ca aceste magazine fiind si in mall-uri nu m-am putut opri doar la ele si dupa ce am vazut oferta, am mai dat o raita si prin magazinele mele preferate. Asa s-a intamplat ca intr-un moment de slabiciune m-am indragostit de niste pantofi, din colectia balerini 2013, pe care, evident, i-am si cumparat. Problema cea mai mare este ca i-am cumparat din bugetul alocat pentru laptopul fratelui meu si astfel ca am ajuns acasa, pe de-o parte fericita ca am balerini noi, pe de alta parte plina de regrete ca i-am cumparat si ca nu mai puteam astfel sa ii arat fratelui meu cat de mult tin la el. Si in seara aceea m-am gandit cum sa fac totusi sa ii cumpar laptopul mult dorit. Ma imprumut, am zis. Gata, asta e solutia, dar apoi m-am gandit ca nu am de la cine. Si imi aduc imediat aminte ca un amic de-al meu imi spusese la un moment dat ca “ce bine e ca exista magazine care vand laptopuri in rate” si am sarit in sus de bucurie ca am gasit solutia si ca pot sa impac si capra, si varza. Nu stiu cum de nu ma gandisem la asta mai inainte, ca stiu atatia oameni care si-au luat laptopuri in rate, televizoare sau alte device-uri in rate...
Eu nu am vrut sa ma bag intr-un astfel de sistem, dar acum era singura solutie. Si astfel am cumparat si laptopul dorit, si m-am ales si cu balerini care costa cat jumatate de laptop. Dar, vorba aia: obrazul subtire cu cheltuiala se tine, numai ca in cazul meu ar cam asa: obrazul subtire cu rate se tine. Am invatat totusi ceva cu aceasta experienta: ma gandesc de doua ori inainte de a cumpara ceva, pentru ca mi-am dat seama ca daca nu puteam cumpara laptopul in rate, insemna ca faceam ce am facut de cand eram mica: ma puneam pe mine pe primul loc si faceam asta cu omul care toata viata lui s-a pus pe locul doi, numai de dragul meu, numai ca mie sa imi fie bine. Si cred ca daca nu reuseam sa ii cumpar cadoul acesta, nu mi-as fi iertat-o niciodata.
Am strans bani si cu vreo doua saptamani inainte de ziua lui, am inceput sa umblu prin magazinele de profil pentru a-i cumpara laptopul. Insa, evident ca aceste magazine fiind si in mall-uri nu m-am putut opri doar la ele si dupa ce am vazut oferta, am mai dat o raita si prin magazinele mele preferate. Asa s-a intamplat ca intr-un moment de slabiciune m-am indragostit de niste pantofi, din colectia balerini 2013, pe care, evident, i-am si cumparat. Problema cea mai mare este ca i-am cumparat din bugetul alocat pentru laptopul fratelui meu si astfel ca am ajuns acasa, pe de-o parte fericita ca am balerini noi, pe de alta parte plina de regrete ca i-am cumparat si ca nu mai puteam astfel sa ii arat fratelui meu cat de mult tin la el. Si in seara aceea m-am gandit cum sa fac totusi sa ii cumpar laptopul mult dorit. Ma imprumut, am zis. Gata, asta e solutia, dar apoi m-am gandit ca nu am de la cine. Si imi aduc imediat aminte ca un amic de-al meu imi spusese la un moment dat ca “ce bine e ca exista magazine care vand laptopuri in rate” si am sarit in sus de bucurie ca am gasit solutia si ca pot sa impac si capra, si varza. Nu stiu cum de nu ma gandisem la asta mai inainte, ca stiu atatia oameni care si-au luat laptopuri in rate, televizoare sau alte device-uri in rate...
Eu nu am vrut sa ma bag intr-un astfel de sistem, dar acum era singura solutie. Si astfel am cumparat si laptopul dorit, si m-am ales si cu balerini care costa cat jumatate de laptop. Dar, vorba aia: obrazul subtire cu cheltuiala se tine, numai ca in cazul meu ar cam asa: obrazul subtire cu rate se tine. Am invatat totusi ceva cu aceasta experienta: ma gandesc de doua ori inainte de a cumpara ceva, pentru ca mi-am dat seama ca daca nu puteam cumpara laptopul in rate, insemna ca faceam ce am facut de cand eram mica: ma puneam pe mine pe primul loc si faceam asta cu omul care toata viata lui s-a pus pe locul doi, numai de dragul meu, numai ca mie sa imi fie bine. Si cred ca daca nu reuseam sa ii cumpar cadoul acesta, nu mi-as fi iertat-o niciodata.
