Nu-mi mai amintesc bine daca eram acasa sau la spital (unde ajunsesem in urma unui grav accident de masina !), treaz sau in moarte clinica, tin minte ca s-a intimplat seara tirziu, pe la miezul noptii. Cred ca dormeam adinc cind mi-am vazut deodata corpul plutind pe deasupra patului ( eu sezind nemiscat in pat si privind mirat la acest lucru extraordinar!) Auzisem despre oameni carte levitau (shamnii, de pilda! ), insa despre oameni “ care ieseau din corp” si se plimbau prin spatiu nu auzisem. La un moment dat, m-am vazut trecind prin tavan, plutind deasupra unei cimpii inverzite, cu flori, alaturi de un barbat in virsta, incaruntit, cu ochii stralucitori, care zbura ceva mai sus.” Daca tot te-ai deranjat pina aici, imi zise el, ce-ar fi sa dam o raita pe dincolo, prin lumea cealalta!”. Senzatia de plutire, de zbor, ma acaparase intr-o asemenea masura, incit n-am putut rezista tentatiei de a-l urma, trecind printr-o poarta, strajuita de stele, si fiind aspirat dupa aceea de un curent de aer misterios. Ma trezesc inauntru unei sfere transparente, inconjurat de ingeri si sfinti ( semanind aproximativ cu cei pe care ii vazusem pictati prin biserici si in icoane! ), care ma atingeau cu degetele descarnate si ma incarcau cu un flux de energie pozitiv, foarte intens, ca un curent electric. Fac drumul inapoi, trec iarasi prin tavan si reintru in mine ( in partea mea fixa, ramasa in pat! ), nu-mi dau seama cum, fiindca adorm pe loc, cuprins de un somn greu, intunecos, fara vise ( de o stare de bine extraordinara!). In zori ma trezesc alt om, pe picioarele mele, vindecat complet, dupa o operatia dificila, dau mina cu citiva oameni din jur ( operati si ei odata cu mine!), care se ridica din pat si merg bezmetici de-a lungul si de-a latul camerei, nevenidu-le sa creada…
