Mare mi-a fost bucuria, cand, dupa atatea zile de ploaie, soarele a inceput sa zambeasca si sa raspandeasca norii gri si impunatori. Brusc toate simturile mi s-au trezit la viata. Parca picioarele nu mai voiau nici ele sa stea locului, ci sa colinde cat mai mult, doar au stat intr-un singur loc atatea zile, incercand sa evite capriciile vremii.
Le-am dat aceasta sansa, mi-am dat si mie sansa de a ma relaxa si de a ma bucura de un weekend, un pic cam friguros pentru gustul meu, insa cu soare. Nu ma pot plange. Dupa atatea zile de ploaie, parca apreciez altfel soarele. Simtisem ca relatia noastra s-a racit, cred ca ati resimtit si voi asta. Lasand gluma la o parte, mie chiar mi-a lipsit. Dorul de soare devenise aproape insuportabil si tanjeam acum dupa razele lui, de care toata vara parca am fugit, sa nu cumva sa imi arda pielea prea tare. Acum le caut, le vanez, ma rasfat sub ele mai ceva ca o pisica. Ar fi perfect daca si temperatura ar urca putin. Imi lipsesc zilele de toamna in care puteam sa merg imbracata lejer, nu ca acum zgribulita. Poate sunt eu mai friguroasa, poate e din cauza ca m-am nascut vara...sau poate e chiar frig. Mereu mi-a fost drag sa merg prin frunzele aramii, sa admir spectacolul de culori ce ni-l ofera toamna. Insa, toamna asta parca a fost inghitita de iarna . Temperaturile o atesta. Eu o confirm.
Pare a fi din ce in ce mai bine oricum, sper sa ramana asa cat mai mult timp. Nu imi doresc o iarna atat de lunga, care sa inceapa in luna octombrie. O sa indur destul frigul naprasnic si imi doresc sa se amane cat mai mult posibil. La cat mai multe zile senine imi doresc si va doresc.
